Blog-Header-1200x600-px-1

Giles MacDonogh despre Wines of Moldova

Cuvânt Înainte

Încerc să aduc în blogosfera vinicolă moldovenească un pic de suflu din exterior. Astăzi, Vă propun articolul lui Giles MacDonogh, jurnalist gastronomic și vinicol, pentru The Article despre vinurile moldovenești din 15 iunie 2020.

Introducere

Am fost binecuvântat în viață prin faptul că am vizitat aproape toate cele mai bune locuri producătoare de vin din lume , iar în majoritatea locurilor vinul este creat într-un peisaj minunat care face ca experiența să fie memorabilă, cel puțin spus. Spun „aproape” pentru că n-am vizitat niciodată Argentina și există chiar și câteva țări mai aproape de casă pe care le-am ratat și care fac un vin bun: Georgia este în mintea multor oameni cu tradițiile sale viticole care ne duc înapoi la Hesiod, la grecii antici și nu numai. Se pare că Moldova s-a maturizat și ea.

Istorie

Autorul folosește o serie de date eronate, care pot provoca reacții negative, dacă Vă deranjează astfel de greșeli, ignorați această parte a textului.

Stabilită între România și Ucraina, istoria Moldovei este complicată, dar în esența jumătatea estică a Principatului Moldovei, a fost luată de ruși de la turcii otomani în 1812. Ea a revenit României în 1859, dar a fost recuperată de Uniunea Sovietică după ultimul război. Unele bucăți aparțin în continuare rușilor, cum ar fi pivnițele masive de la Cricova, unde sunt depozitate ultimele sticle din beciul lui Göring și sunt turnate ocazional – dar numai dacă rușii cred că meritați efortul.

Moldova a devenit independentă în 1989, iar în anii nouăzeci am început să vedem primele dintre vinurile sale în supermarketurile britanice. Îmi amintesc bine de ele. Acestea au fost adesea produse sub supravegherea experților occidentali în vinuri, iar maeștrii de vin britanici, precum marea Angela Muir, au contribuit în șlefuirea lor.

Acestea au fost produse în cea mai mare parte din soiurile „Mac”: Chardonnay și Cabernet, în special, similare cu alte state producătoare de vin din fostul Imperiu Sovietic, cum ar fi Bulgaria.

Moldova intră, de fapt, în top 20 mondial a națiunilor producătoare de vin. Ea beneficiază de un climat continental care permite un sezon lung de creștere a strugurilor. Când vinurile lor au ajuns prima dată la noi, experții le-au respins ca fiind „erbacee” (primele vinuri din Noua Zeelandă venite în Marea Britanie au fost caracterizate în mod similar), ceea ce însemna că aciditatea era prea mare și fructele erau puțin verzi. În mod normal, acest lucru necesită un echilibru: lăsați un pic de zahăr nefermentat în vin pentru a compensa ascuțimea acidității.

Vinurile degustate

Începând cu anii 90, am văzut puține vinuri din Moldova, dar recent am gustat “o mână” de moșii vinicole și am fost foarte impresionat. S-au înregistrat progrese prin lărgirea “palatului” pentru a include unele dintre soiurile autohtone românești găsite în principal peste Prutul care separă Moldova de România: în principal din familia Fetească.

În multe cazuri, mi se pare că aciditatea inițială atât de puternică a fost cu adevărat un atu: aciditatea dă lungime și structură. Spre exemplu, cupajul Dealu Nucului din Fetească Regală și Sauvignon Blanc din 2019, care are o aromă de agrișă și niscaiva de gaze carbonice, făcându-l un vin de vară cu adevărat răcoritor. (n.r. mai mult despre Sauvignon Blanc — aici)

O gamă de specialitate moldovenească care m-a impresionat prin vinuri din soiurilor fructate a fost „The Merry Mole”, care este de fapt copilul intelectual al vinăriei C&O din Cheshire. Vinurile albe – posibil mai mult decât cele roșii – sunt splendid de mustoase și lungi. Sauvignon Blanc din 2019, de exemplu, este copt și răcoritor.

Și am mai fost dezarmat de un liric Pinot Grigio (sic) cu parfum de iasomie. Vinurile moldovenești etichetate în italiană nu ar inspira de obicei încredere. Un alt Sauvignon Blanc bun 2019 cu arome autentice feline a venit de la Radicini.

Dintre vinurile albe din soiuri locale, am fost la fel de impresionat de Individo 2017, un amestec de Fetească Regală și Riesling din proprietatea Château Vartely de 300 de hectare din apropierea capitalei Moldovei, Chișinău. Este un vin splendid, citric, cu o putere și persistență impunătoare. Prezentat ca semi-dulce amestecul Salcuta Riesling Traminer 2017 are un caracter predictibil floral. Aciditatea este suficient de mare pentru a compensa dulceața în plus; atât de mult încât abia ai observat că era acolo.

Erau și rosé-uri bune, precum un Blanc (nu chiar un rosé, recunosc) de Cabernet din 2019 de la Albastrele, cu mult mușchi și cu o “pipărăciune” neobișnuită. Pur și simplu superbă a fost o salată de fructe — Rosé de Purcari din 2019: unul dintre cele mai bune rosé-uri pe care le-am băut anul acesta.

Trecând la vinuri roșii, a fost un Cabernet Sauvignon 2018, de la Château Vartely Dealu Nuculu (n.r. ortografia originalului), exemplar pentru o climă rece. Sălcuța 2015 ENO Reserva combină Cabernet Sauvignon și Merlot, suspecții obișnuiți pentru Bordeaux, cu soiul Saperavi din Georgia pentru a face un vin ușor și afumat. (n.r. mai mult despre Cabernet Sauvignon — aici)

Negru de Purcari din 2015 a fost realizat într-un idiom similar Bordeaux-ului: trei sferturi Cabernet s-au completat cu Saperavi și Rară Neagră. Este un vin suav și elegant, și fără surprize cu gust de coacăze negre cu pic de piper.

Am preferat amestecul Bostravan Dor 2017 (n.r. ortografia originalului) de Fetească Neagră și Pinot Noir celui care a folosit Cabernet, pe care l-am găsit prea dulce. Acest vin avea un miros de dude și o ascuțime plăcută.

Amestecul Vartely Individo din 2017 de Rară Neagră, Malbec și Syrah cu redolența sa de zmeură proaspăt culeasă ar fi fost preferatul meu din întreaga colecție. Însă, a împărtășit onorurile cu Rară Neagră de Purcari din 2019, o experiență pur moldovenească, cu gust de cireșe și caramel – un vin cu adevărat memorabil.

Postfață

Citind și traducând articolul dat, am ajuns la unele concluzii pe care vreau să le împart și cu voi:

  1. Istoria noastră controversată este foarte puțin cunoscută și asocierea cu tradiția sovietică vinicolă este mai puternică decât orice asocieri cu tradiții anterioare.
  2. Memoria instituțională a comunității vinicole este foarte puternică. Vinul moldovenesc încă decenii lungi va suferi de imaginea unui “vin bun doar de vrac” creată în anii 90, începutul anilor 2000.
  3. Nu putem și nu trebuie să intrăm în competiție cu vinurile din lumea veche clasică, accentul trebuie pus pe cupajele cu soiurile regionale pentru a ieși în evidență.
  4. Gama de vinuri de export este foarte puțin cunoscută de blogosfera vinicolă moldovenească și noi nu putem contribui la promovarea lor în lume. Deși pe Tapster veți găsi în scurt timp și articole de calitate în engleză!

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *